poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-22 | |
Tu dormi,
iar eu ascult un cantec; e cantecul pe care-l aud de fiecare data cand te mangai pe par, un cantec care nu ma lasa sa dorm. E oare cantecul pielii tale care respira? Sau poate doar visul tau care canta, alergand nebun pe pajistile surasului tau? Sau sa fie cantecul parfumului ce izvoraste dintre sanii-ti ascunsi in cearceafuri? Cantecu-acesta, stiu bine, ma va-nsoti in ziua-n care (curand, simt) inert si rece, voi ajunge, punctual, la intalnirea cu intunericul, pamantul intreg mi-l va fredona, in surdina, veghindu-mi somnul venit ca o prea aspra pedeapsa, aducandu-mi visul vesnic al paruaui tau, al pielii tale care respira, al surasului tau, al sanilor tai ascunsi in alte cearceafuri, in cearceafurile pleoapelor mele, in cearceafurile palmelor mele reci si inerte, in cearceafurile buzelor mele. Tu dormi, iar eu iti mangai parul, ascultand cantecul care nu ma lasa s-adorm inainte de vreme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate