Sã scoatem cuvintele din oameni, oameni.
Mai bine sã fluturi, sã corbi, sã cicoare
Mai bine sã zboare.
Oameni! Sã fie oameni, oameni, care sã fie oameni
Cu oameni.
“Mai bine nu!” declarã verzui prazul rãsãritean.
Cișmeaua ei de argintãrie!
Când, ce sã vezi?
Greu ce Anu fuse dar trecuse
Gata! Nu mai bâzâi ca un prost! Taci!
Taci? Mã sfidezi?

Sã-nvãțãm așadar, oameni
Sã smulgem înțelesul din cuvinte
Stropind cu ele foile caietelor.
Uite așa, ca mai jos
Ca mai jos…
Jos! Libertate!
Uite așa, o foaie alba și mare
Cât tot Universul
Din care sã înțelegi ce vrei,
Dar în mod cert sã înțelegi ceva
Uite-așa: