poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-19 | |
Ia aminte,
timpul e scurt și cuvintele-mi tremură-n minte. Mă bâlbâi dar tu, zburătăciune, ființă pentru care viața-i încă minune, pentru care sfârșit încă nu există, pentru care respirația încă nu e tristă, să scrii bâjbâielile mele vocale, să le pui în ordine, pe foaie albă, cu litere netremurate, ovale. N-am mult de lăsat, cam totul iau cu mine, amintirile copile, apoi pe cele burdușite de școală, de iubirea-mi pentru întâia oară, de cadență kakie, de neagră penitență, de roșă prezență. Nici de lăsat nu las eu prea multe, te las pe tine, scrisă în versuri, scrisă doruită sau scrisă în stresuri. Te las albă te las neagră, te las leac, te las pelagră, te las vis, te las uitare, te las dor și dorul doare. Când o fi de n-oi mai fi, să faci acel pustiu de bine, să îmi împarți verbul, să-mi iei mâna, să-mi iei ochiul și, pe trei vârfuri de munte, pleșuve, cărunte, să le îngropi la ele-n frunte. Să le fac cute de mirare, să se uite și munții ăia la soare. Că mie nu mi-a plăcut singurătatea, nu am iubit jalea. Iar singur acolo doară eu, mințindu-mă că sus fiind, sunt mai pe lângă Dumnezeu, o să-mi trăiesc iadul ce nu l-am știut în viață, o să-mi petrec pustia. Diminețile o să mă uit prin zori la voi, de departe, prin ploi o să mă plâng pe casele voastre, prin nopți o să mă steluiesc, o să mă lunesc, o să mă nelumesc. O să te văd crescându-te, măritându-te, iubindu-te cu altul, și de pe munte, sus fiind, am să trag jos la mine înaltul. O să te văd cum te copilărești, cum te puiești, cum o să îmbătrânești. Cum o să te înmormântezi prin țintirime, departe de mine și de munții mei; cum o să-ți aprindă altul lumânare la cap și cum copiii ne-noștri te-or plânge că te-ai dus în eternitate, din păcate, altă eternitate decât a mea. Și-o să mă doară veșnicia pentru prima oară. Pan 19.09.2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate