In biserica pustie
Au ramas doar sufletele din icoane
Si-un vag miros de tamaie
Plutind in jurul bancilor de lemn
Deasupra podelei ce tine
Urmele genunchilor celor
Ce inca cauta.
Peretii pastreaza ecoul
Glasului de preot
Care incearca sa usuce cu vorbe
Lacrimi parasite pe obraji intristati
De neputinta.
Lumanarile candelabrului
Se inalta
Ca niste rugi arzande
Catre sus
O usa trantita
Tulbura linistea muta
Si o silueta
Incremeneste ingenuncheata
In fata altarului
Lumanarile palpaie inviate
Luminand icoanele
Ce atarna pe pereti invechiti
Se aude murmurand un cor nevazut
Si ingeri tacuti se aseaza
Pe bancile de lemn
Cineva se roaga pt. ca celor nenorociti
Sa nu le mai fie frig niciodata.