S-a vestejit pădurea cu lemnul de stejar,
S-a ofilit și floarea cu spinii de-argint,
Doar ochiul se indoaie in lacrima de jar,
Cand picuri mici de rouă se văd din el curgând.

Și spinii de pe floare s-au sfărâmat și ei,
O floare mai amară decât coșmaru-n vis,
Amare sunt și clipe din basmele cu zmei,
Amara e și viața ce pare că s-a stins.

Doar spini de floare-amară rănesc in suflet greu,
Doar spini-mi sângereaza lacrimile-adanc,
Putând să-mi dea raiul și-abisul tot mereu,
Doar in clipita cand ghearele iși smulg.