Închipuiește-ți ceva.
Gândește-te la un lucru frumos,
la o floare, o lacrimă, la soare.
Tu domini tot,
pământ și apă, și foc,
toate ție se supun.
Ce vrei să fac acum?
Culege din toate câte puțin.
Să fii frumoasă ca o floare,
Pură ca o lacrimă ce nu doare,
Și la înălțimea unui soare.

Închipuiește-ți ceva:
un trandafir cu spini tu ești,
și nu lași să te atingă,
decât cel pe care îl iubești.
Dar gândește-te la ceva:
să nu cumva el,
să-și înțepe inima sa.

Închipuiește-ți că ești un soare,
ce luminează-n lumea mare.
Pe toți cu razele îi cuprinzi
Dar numai pe cel pe care îl iubești,
îl atingi.

Închipuiește-ți că ești și tu om.
Și mulți pentru tine suferă,
când sunt treji dar și când dorm.
Închipuiește-ți că tu suferi,
în locul lor;
că te gândești la ceva,
ce-ți macină inima...
Ce vrei să faci acum?