Am să sparg fereastra să-mi scot palmele
În viață, să se sprijine cerul pe cuvinte
Și tu să-mi arunci ceva mărunțiș și să-mi spui
Pleacă odată, nu mai cerși fericirea, iar eu
Printre zăbrele să-ți fac totuși cu mâna
În semn de mulțumire că ai cumpărat
Ultima oglindă dezrămată în care să poți
Reflecta ultimul sărut, ca pe ultima clipă,
În care poți să te întorci ca și când n-ai
Fi plecat niciodată de la fereastra unde
Palmele mele încă mai cer pauza de viață.