aceasta e ultima seară în care îmi atârn de perete icoana
prin pianul de piatră încerc să fotografiez încrucișări de fluturi
a fi taximetrist trist înseamnă a ieși din jocul ielelor
cu o apă minerală fugind prin primăvara fierbinte

stau la rând toate amintirile bibliotecile
sânii albi ai prietenei mele croșetați pe poșetă
scara prin care ajung la tine cu lumina în ochi
săruturile nestăpânite din limba franceză
sar într-un picior până văd un pui de urs

lumea uită să-și spună noapte bună
își numără războaiele cu mâna pe anunțuri matrimoniale
uneori mă tem să-mi lovesc fața
într-o scrisoare pentru dumnezeu