Pe fața ta lumina plânge
Din alb împrumutând regretul
De a nu fi fost stiută
Măcar din ultima- ncercare

În jos sunt doar prea multe zări
În stânga accidentul de viteză
În sus privirile se lasă greu
Și dreapta e doar paranteză

Tu stai zâmbind a dulci iertări
Ce-n coaja fructelor rotunde
Se răsucesc în gustul limbii
Și-n suflet nasc mici primăveri

Sunt oameni vii în jurul tău
Cu flori din cele mai frumoase
Dar ochii tăi nu văd decât
Un lemn curat într-o mătase

Secunda aceasta a murit.
Încă una, vă rog...