ÃŽn noaptea asta nu se doarme -
se ascultă timpul gâfâind,
cu urechea lipită
de pântecul întunericului.

Undeva se nasc prunci – îi auzi?
Undeva lunaticii scriu povești
pe cornișe, cu raze de lună,
într-o iubire făcută ghem
un bărbat și-o femeie
își varsă nespusele în așternuturi impecabile
și le contemplă,
îmbrățișați.

Uh, cum plesnește tăcerea
pe buzele celor singuri
cum își frâng mâinile îngerii
măsurând cu pași albi holuri lungi de spital
mi-e frig mi-e gol mi-e ireal
în noaptea asta
descheiată la toate minutele

hai, bate-mi odată la ușă,
vreau să-mi aduci o întâmplare
fără cifru
și o felie însiropată
de început.