poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-10 | |
Seara când mă desfaci ușor de piele și te învelești în ea
adormi rămân doar eu cu cilii tăi olfactivi care vibrează fericiți, supraexcitați de vaporii emanați de porii mei înăbușiți între cearșafuri Și eu sunt fericită îmi vine să râd din toată carnea care atârnă pe mine ca niște cârnați dezveliți de maț pusă cap la cap arată ca o rană dezinfectată cu spirt care inspiră orice adiere dacă mă plimb în momentele astea prin oraș trag după mine toate baloanele din vâscozități umplute cu heliu să alunece unele peste altele - gluc! - ca o gheată de cauciuc îndesată adânc în noroi tu nu știi că am renunțat demult la relativități agasante deși îmi strivesc cute de suflet între foile groase ale unei cărți de basme bătrâne ca moșulețul acela de la ultima scară care stă acolo pe bancă fumând și zâmbind all the time și vrei să-i dai bună ziua dar nu poți în loc îi arunci un zâmbet timid te întrebi "oare nu suferă cumva de paralizie a mușchilor faciali?" dincolo de el ești tu e mirarea o.O ia te uită!... o plăcuță transparentă bidimensională și sub ea, da uite! încă una da știu e lama noastră cu fețe plan-paralele în care au rămas prinși fotoni de-atunci de când stăteam amândoi pe marginea lucidității bălăngănind picioarele ca niște copilași. Soarele era o pâine caldă ruptă jumate din care ieșeau aburi fierbinți și noi stăteam ca-n saună
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate