privesc amănuntele vieții mele

pietrișul fin în care descopăr o reală dovadă a existenței
numele lor colțurile întâmplării trucurile morțile din amieze
Vechiul Testament și memoria dragostei

mă rostogolesc prin cercuri primesc trofeul iluziei
îmi spun că așa este la orice reprezentație
cineva trebuie să aplaude cineva trebuie să plece din ultimul rând
cineva face o plecăciune fiindcă a trăit a murit
și alte asemenea ciudățenii

acele direct sub piele
cămașa strâmtă a prezentului prinsă elegant răscroită
trupul meu se lărgește după tăietura sufletului

el nu vine
nu vine chemat nu vine așteptat
el mă surpă încet ca un mal tălăzuit când nu mă ofer nimănui
îmi tai din drumuri i le servesc cu privirea deschisă
îmi tai din ore el nu mai ajunge o să păstrez răsuflările calde

vinovată de dragoste storc viața ca pe o lămâie verde
îmi curge pe mâini
i le ofer într-un semn inconfundabil prin întunericul mut

sunt tot mai străină am muchiile reci am coșmarurile înlănțuite
el are inima contra naturii
biografia lui e greșită cu șapte ani
eu știu eu încerc să opresc această rostogolire
întind mâinile întind fluid mâinile scâncesc și rabd prin nisipuri

îl trec prin mine prin carnea mea buimacă de pasiune
el înaintează ca prin lanuri de floarea-soarelui
și sfârșitul vine lent când cred că trăiesc în lumi imposibile
când cred că trăiesc fantasma zilei a opta

|