Toate vapoarele scufundate
Si chiar vapoarele care plutesc
Inalță nivelul apelor mărilor.
Crește oceanul planetar
De la cădrea Atlantidei și
De la vârfurile de picior
Inmuiate de călători
La atâtea țărmuri de mare
Si de la discul soarelui
Rostogolit în ape, la apus.

Azi noapte marea s-a-nălțat
Până la geamul meu, sus,
La casa unde, pe un vârf de munte,
Am poposit spre seară,
Prea istivită de urcuș.
Stăteam la geam încremenită,
Vedeam cățărându-se marea
Incet, pe fiecare trunchi,
Până la glezne, până la genunchi,
Până la subsuori, pân’ la bărbie.
Pereții se surpau sub ape grele,
Biciuiți de slobode plante marine.
In curând aveau să se prăvale și stelele
Si-avea să mă înghită clocotitoare marea
Inundând văzduhul până la geamul meu, sus,
In casa poeților unde am poposit aseară,
Prea istovită de urcuș.
Imi era teamă, dar am rămas
Cu degetele adunate-n rugăciune
Si agățate disperat
De unda zilei care se năștea:
Trezește, Doamne, soarele,
Trimite-l să răsară
Mai repede decât se sting stelele,
Inalță pe-o rază vapoarele scufundate,
Dă aripi de vânt vapoarelor care încă plutesc,
Adună forță și de la alți sori
Să tragi din adânc Atlantidele
Si să le așezi printre nori.
Dar sunt atâtea vârfuri de picior
Care spre mare se grăbesc. Opriți-vă !
Opriți-vă ! Nu vă mai prăbușiți, continente !
Si voi vapoare nu vă mai scufundați !
Călătorilor, nu mai călcați marea !
Altfel aici sus, istoviți de urcuș,
De voi exilați, poeții
Vor dispărea înecați.
Contrazicându-l pe Arhimede
Imbrățișați Pescărușul, zburați !

Citiți ! Recitiți ! Recitați !