plouă cât să încapă în mâinile celuilalt punctele comune
zâmbetul maicilor cu glas subțire
adâncindu-se clandestin
dibuind încet către icoană cum o droaie de pisici
depănând în palmele tale surâsul părintelui
un fel de litanie cu mustăți de hârtie
în care ne lăsăm furați deopotrivă
stropi mari ronțăie în căușul materiei zahărul de dincolo
s-ar spune că ne rugăm pentru această așteptare
din femeie se furișează drum
încolăcit cu iederă
să luăm aminte