Te-ai stins dintre noi
Ca un tropot de cal albastru.
Ai vrut să ai dreptul la timp
Să-ți măsori imensitatea
Și ai urcat unsprezece elegii de un roșu vertical
Până în măreția frigului.
Ai sperat să afli sensul iubirii
Și te-ai înălțat spre stele
Să le unești într-un car mic și unul mare,
Apoi,să pornești spre lumea visurilor
În care să te pierzi împreună cu muza
Care îți da cuvinte nesătule de viață.
Noi,cei rămași,te regăsim
În imensitatea timpului în care ai trăit
Și îți urmăm drumul brăzdat cu sentimente.