poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - | |
In noapte a simt tot singur
caci tot ce mai conta este departe de tot ce mai iubesc ma desparte o mare distanta ce sigur nu e de invins. Mi-a ramas doar acel vis o elegie a vremurilor de demult cand inca nu stiam ce sunt, nici ce-am sa devin si nici cum este gustul de pelin. Mai sper caci asta-i tot ce mi-a ramas cand usa mi se-nchide-n nas si inca nu sunt lamurit deplin ca tot ce scriu ai sa-ntalegi copil al erei douazeci. Voi toti cu pletele in vant, voi toti aveti in minte-un gand de nemurire si de cant. As vrea sa plec departe, atat de departe incat nici eu sa nu stiu unde sunt si-acolo sa dansez plangand in ritmul vechiului descant neauzit si necantat; coroana sa mi-o pun pe cap sa fiu rege al tinutului de nicaieri sa nu aud alte pareri, nici pe a ta, nici pe a mea nici pe a lui, nici pe a sa. Bocancii grei si foarte rupti si peticiti si prafuiti, sa-i odihnesc in foisor deasupra tarii tuturor privind in jos ostentativ si cu dezgust sa plang. Ridic mainile in sus, invoc pe Eol spre apus sa vina sa ma ia si dus sa fiu acolo unde nestiinta mea sa fie o lege ce o predic nainte ca din tron sa-abdic din foisor sa ma ridic spre alte lumi ce nu le stiu iar de le-oi afla, nu va conta, caci nimeni inaintea mea nu le-a mai pangarit tristetea, dar eu, la fel de singur ca un cuc n-am sa le murdaresc finetea. Calator spre nici un punct, ma simt alaturi de zeul vant doar eu cunosc al lui cuvant, a lui durere, a lui gand caci, eu sunt el si el e mine profet al timpului ce vine, un iubitor de zmei si de craiese cand toate lui ii sunt mirese cu par saten si ochi de cer intunecat ce gura-ntind la sarutat iar lui parand sa nu ii pese decat de una din alese, de-aceea ce nu il vrea si nu-l iubeste, de-acea ce n-o poate intelege, e evident ca-l depaseste iar mila dansei el cerseste asa cum face orice vant oricarei stanci ce-o intalneste. Acum ca si in alte dati tot singur si indurerat spre alte lumi el a plecat, fara sa iute ce-ntelese din ce-a iubit si-a indurat. Dar ce e el pana-n final un simplu vant batand banal dar eu sunt el si el e mine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate