îți construiesc un scaun dacă vrei
un scaun alb cu legături pentru mâini și pentru picioare - o durere trainică
te ține cu ochii larg deschiși, te separă în trei în patru
în milimetri desfigurați

fii pe pace
am să întind paravane ca pe indulgențe pentru care lepezi amintiri, amintiri reale
crăpate
ca și cum ai anula perversitatea de a trăi în tine
sufocat de duhoarea fierbinte
foarte coaptă
ca o femeie multiplicată

se întâmplă atunci un soi de atracție
o orgie
în care îți arunci gura
în toată carnea
în care urci cu ură
o secreție groasă
plină
vie

am să te păstrez pe mii de cartonașe pe mii de zbateri în mii de forme
o să te înfășor
ca într-o pânză tapetându-te în intensitatea din care ieși
iubindu-ți propria criză

uneori trebuie să recunosc
accept doar
tăcere
delicios de perversă
ca o dinamită în cerul gurii