|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Acum
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2007-05-04
| |
Acum eu sunt.
Mai mult ca niciodată.
Înainte și după aceea.
Un lemn sculptat frumos.
Și gol pe dinăuntru.
Acolo un greier.
Și-a instalat mașinăria.
Îmi ridică pleoapele.
Tot mai rar a mirare.
Cu mîinile mele nu mai.
Culege nimic.
Nici nu mă apără.
Îi este frig.
Și aprinde focul.
Îmi știe și numărul.
Firelor din creștet.
Le trage la vatră.
Inima mea toarnă gazul.
Unica bucată de carne.
Mă incendiază.
Cu adevărat veți vedea.
Lemnul care cântă în foc.
 |
|
|
|
