te-am uitat fără să știu ce-i uitarea
parcă mai norocos decît cerul
ce acoperă lumea ca o idee fixă
cînd iau lucrurile așa cum sînt

ne încurajăm prin cuvinte
la masa din mijlocul casei
feline nedezmorțite cu somnul
încă șiroind pe piele adulmecînd
în aer aroma unei reclame la cafea
speriați să nu ne ajungă din urmă
scuza unei nopți la fel de penibilă
ca o felie de pîine prăjită

privirea se încăpățînează să rămînă
cum un acvariu cu pești răpitori
atinși de o himeră
cu sînge albastru