Tu dormi liniștit peste trupul meu, te-ai așezat în mine
De când a venit primăvara, încerci să îți faci un cuib
Printre amintiri, printre firele de iarbă abia răsărite
Încerci să-mi pătrunzi în inimă pe cele mai ascunse cărări
Munca ta de Sisif citadin se îneacă de câte ori vrei să treci
Prin ochiul încă umed de viață, dar obosești repede,
Nu ești învățat cu deshuamarea privirii și acum
Tu dormi liniștit peste trupul meu, te-ai așezat în mine
Ca într-un templu, nu vrei să mai pleci decât după
Rugăciune, dar te încurci mereu, cuvintele îți mor
Și se preling pe brațe, disperat încerci să te speli de dor
Și cazi din nou în același somn, parcă ai fi condamnat
Să mă păzești de vulturi, te prelungești până la hotarul
Cu iubirea, încerci să spui ceva, dar te încurci mereu
Cine îndrăznește să te scoată din mine va fi dat ploii.