Călătorul ascuns după aripile unui înger
Traversând cu acela, voios, o plajă sub ploaie
Îngerul acela, mamă îl cunoști, cu sabia,
Care a venit să te ia, într-o dimineață devreme
Călătorul ascuns la o zvâcnitură de inimă de înger
Intră împreună într-o crâșmă, să se încălzească
Cu un pic de absint, să-i treacă îngerului grijile
Că n-a găsit pâine din aceia, și-l bate superiorul
La palmă cu linia, într-un sfârșit
Călătorul n-are față, doar o etichetă îi atârnă stupid de pălărie
Călătorul n-are nici un rânjet, nici măcar o linie curbă
Trasă de un copil oligofren pe nisipul plajei
Unde de-abia trecuseră cei doi, îngerul care mergea sau venea de la slujbă, n-am înțeles prea bine
Și călătorul cu norul
"Un drum până la Făurei"