Cand era mica se credea printesa,
Ajunsa din intamplare in casa acestor
Oameni sarmani si buni.
Bunicul o tinea pe genunchi
Si-i spunea ca este printesa lui,
Doar n-ar fi mintit-o tocmai el!
A tot asteptat sa se intample ceva,
Sa se descopere odata adevarul,
Sa se dovedeasca ceea ce era atat de clar:
Este o printesa ajunsa din intamplare…
Dar nimic, nimic de tot!
Cand a ajuns la scoala
Fetele i-au spus ca si ele sunt printese
Dar ca si printesele, probabil, merg la scoala
Cu ghiozdanul in spate, ca scoala
O fi vreun palat…Ca profesorii
Sunt niste zmei…
S-a luat cu viata,
S-a luat cu timpul
Si-a uitat ca era printesa,
Insusindu-si perfect
Rolul din alt basm,
Rolul Cenusaresei.
Nu visa la baluri si pantofiori
Nici la caleasca si printi,
Dar ar fi vrut macar
O chenzina mai mare,
Una singura,
Sa-si poata lua un palton nou,
Asta era tocit si demodat,
Il avea din liceu. Ah, ar mai fi vrut
S-o ceara si pe ea un om bun
De sotie, ca se saturase de singuratate.
Si-o ceru, vecinul de la parter
Dupa trei ani de mers dimineata
In acelasi lift.
Era fericita, avea chenzina mai mare,
Palton nou-nout
Si scapase de singuratate!
Cum traia ea asa fericita
Cu sotul si vecinul de la parter,
Intr-o seara, inainte de Craciun,
In drum spre casa,
O opri un strain cunoscut
Il stia..il stia precis de undeva,
de unde-l stia…De unde?!
-Am venit sa-ti amintesc
Vad ca ai uitat si te-ai luat cu lumea,
Tu totusi esti printesa.
Prea tarziu, straine,
Acum sunt sotia vecinului,
Te-am asteptat atatia ani,
Tu erai singurul care putea sa-mi confirme
Lucrul acesta.
Dar bine..Si eu, eu am aflat
Abia in seara asta ca sunt print!
Printul tau!
Ai incurcat basmele, nu vezi?!
Ningea linistit peste vise
Peste printi si printese
Peste paltonul ei nou
La care pusese o garnitura ingusta
De vulpe alba,
Ningea peste sacosele ei
Si peste naucirea lui
Ca ea renunta…ca nu va mai fi
Vreodata printesa
Pentru a se duce acasa
Sa termine sarmalele
Si sa impodobeasca un brad.
Se trezi strigata din urma
Si tresari cand
mana lui calda i se aseza pe umar.
Vru s-o mai priveasca o data
Si-i strecura in palma, sub manusa,
Un vis de hartie alba cu
Scris tremurat si negru,
Sub niste cifre ascutite de emotie,
Dupa care intra la loc in basm.