|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ sunt în corpul meu
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Soarele meu murise.
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Cosmin Alexandru [NOSMIC ]
2007-04-23
| |
Nu mai e soare pe cerul meu.
Ultimul apus pe care l-am privit
A fost in ziua cand ne-am spus adio.
Ne-am tinut de mana si am privit cerul.
Soarele ,
Ranit de despartirea noastra,
Plangea.
Isi revarsa razele insangerate
Si ne inconjura cu lumina
Ce urma sa moara.
Apoi a inceput sa dispara,
Usor,
Dorind sa mai vada inca
Imaginea noastra,
Tinandu-ne de mana.
Cu ultimele raze s-a agatat de noi,
Dar...fara putere... a disparut.
Doar urme sangerii se mai vedeau pe cer.
Soarele meu, murise.
 |
|
|
|
