Noi, copii bolânzi,
Încă ne facem față
Deși ne știm de-un timp,
Parcă ne-am știi de-o viață.

Frumoasă-i clipa când,
ÃŽn ochi noi ne privim,
Nimeni pe astă lume
Nu știe ce simțim.

De ei să nu ne pese,
Cu noi să fim corecți,
Hai să zâmbim ironic
Când le părem suspecți.

Cândva de vor afla
De mine și de tine,
Deși vor ști prea multe,
Vor ști foarte putine.

Căci va veni și timpul
Când nici noi n-om mai ști
Câte ne-am spus odată,
Cu glasuri de copii.