În poala mea se odihnește ploaia
în rame sparte, schițe de sculpturi
încă visez la poveștile din lemn
în care mama mă îmbrățișa pentru ultima dată
eu prinsă în labirintul de a făptui ceva
ce mă răstoarnă cu aburi peste viață

Liniștea călătoriei și mirosul sarmalelor
așezate în farfurie
salată cu hrean
și scoici cu sos plus calamari cauciucați
plutind în spațiul înfometării
și a gurii deschide gata să înfulece ierburile amare
prinse de gardurile cerului

Licuricii prind în aripi luna
prin pietrele rânduite ale morților
miroase a tămâie și a ceară
ei sunt adormiții veșnici
ce se împachetează la fiecare sărbătoare
în ștergare cu flori negre și respingătoare
îmi vine să râd și-mi pun mâna la gură.