o copilărie a pământului a crescut în mine chiar azi
craterele moi mi-au îmbrățișat pașii, roțile de argilă
au învârtit moartea deasupra copacilor
și s-au lungit rădăcinile care latră în adâncuri
priveam cerul, țineam în mâini lingura plină a venelor
o muiere enormă mergea prin mine
până în miezul pământului ca un ax ce-mi mestecă somnul

prea plin, pe față îi alunecă
viermi. ling buricul, urcă pântecul, pieptul, intră în gâtul noduros
sub aripa de înger
călită în scrumul soarelui

toate mângâierile înghițite
le trag din rărunchi cu degete pline de sânge
și frământ pământul în pumni, înfig în el mângâieri iar el geme
ca un câine cu brațe de fetiță

doar fărâme de blândețe mai cer lutului, o iubire a clisei
toate lucrurile și sentimentele lipicoase întinse pe scoarța trupului
un cântec sfâșietor
să văd cum se schimbă gura mea într-o vulvă
în care un făt se scaldă

pacea sclipește în ochii mei, viața noduroasă
se strânge fără teamă. mai e drum lung până să netezesc
totul în mine, până și pământul care începe să-mi
semene