poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-30 | |
Cantarea mi-e orasul, balaurul verde,
in care tumultul de inimi se pierde. Aici omenirea stiut-a sa stranga ce-avea mai bun, ca-n a zgarcitului punga, comori fara pret, nestemate-ale mintii, o lume cum nu avut-au parintii, un vis de marire - sticla, metal, plastic, beton, materie-n avant genial. Orasu-i ca vinul, dulce, mortal. Cetatea moderna, cu solzi aurii e treaza mereu, de-i noapte, de-i zi, de-o lumineaza neonul cel chior sau barja in flacari cu aripi de zbor. Verzii aceia, jandarii naturii, uzinei se-apuca s-arunce injurii. Cum ca atatea marete creatii provoaca in mediu letale mutatii, ca trebuie-nchisa la fel cu vargatii. Inchinare: Nebunii ca mine vor pieri pana-atunci. Mieii de fier vor paste-n abataje adanci. Smintita cetatea va fi din cale-afara, nimic maret n-o sa mai poata iara.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate