poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-05 | |
Dormeam
și dintr-o dată în ușă a bătut cineva. Pe cer – o aripă nenăscută de fluture. Pas cu pas, distanța dintre mine și celălalt s-a topit într-o mirare fugară. Ascultam cu urechea lipită ecoul inimii în lemn și al morții în tine, șoapta de ieri stinsă între două întrebări fără răspuns, promisiunea nimicului pe care îl pictam în copilărie în acuarele de curcubeu, somnul mă trăgea de mânecă, eu, timpan uriaș, ascultam înainte, pipăiam neștiută râsete moi din vremea când eram fericiți, te recunoșteam în ridurile ascuțite ale absențelor tale, somnul urla și l-am împins cu piciorul numai ca să te mai aud o clipă (povesteai atât de frumos) și clipa s-a făcut zi, ziua a luat-o la goană – nu e nimeni aici – nu e nimeni! ............................................................................................... Dormeam și mi s-a părut, poate de prea mult somn, poate de oboseală, că aud pe cer deschizându-se niște aripi de fluture.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate