|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Agonia din noi
poezie [ ]
cresc
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Dîrzu Andrei-Ovidiu [Alunelu ]
2007-04-04
| |
Își încrucișă în trepte degetele
Fragmentând acel vis despicat de ploi
Mama natură
Îl primi fără jertfă...
Se opinti oleacă
Sub cer ca sub o sutană
Si numără dinții
De floarea-soarelui
A ceea ce-și închipui că trebuie să
Fie
Nu fusese de ajuns.
Căzu în vâltoare
Era deja prea târziu
Era alt pseudo-efect de
îmbătrânire
indusă
Mă strigau pietrele...
Iov, Iov...
Hlizindu-se la mine
Ca la ciuperci otrăvitoare
Dar nu le-am auzit
Sau nu am vrut
Să știe ca sunt eu.
 |
|
|
|
