** Fridei Kahlo**

caprioara
semnul zborului îl are tatuat deasupra pleoapelor;
te privește fix în ochi,
ciulește urechile:
“ E oare chemarea de dragoste a lui Diego,
sau zgomotul contorsionat de durere, plescăit de bardahanul autobuzului?”
fugi, clipire a dimineții, cu flori exotice în buclele negre!
fugi,
în lumea nezguduită de șocurile existenței,
unde
maimuțe se joacă pe umerii neîncorsetați de tristețe ai primăverii!
acolo,
Diego te așteaptă să imortalizeze amintirea.


amintirea
a primit de la îngerii luminii darul
de a păstra în urne funerare
A.D.N.-ul recunoștinței,
oferit cu drag
milosteniei-fecioară,
care duce pe umăr
ulciorul
cu
balsam pentru inimi rănite.
în schimb,
de la întuneric a dobândit
să fie permanent ispitită de uitare.

uitarea
pune pe degete degradeuri de gri;
poartă șerpuit mâinile pe juponul femeii;
îmbrăcată în dantelă,
grădinile interioare
metamorfozează esența ei
în sânbure de măr.



mărul
absoarbe sucul degradării lente a perfecțiunii iluzorie;
senzația fragilității distilează elixirul tinereții.

tinerețea-
piesă de șah pe tabla cadrilată a destinului,
se roagă în genunchi
în ochiul taurului bătrân,
lovit de biciul stăpânului.
bălana vacă privește fără dojană pe cei care au ieșit din labirintul propriului lor egoism
și vor să guste din bunătățile cerești,
dând altora pe cele pământești.
unii pe umerii altora se urcă să ridice pe rămășițele timpului…crucea.

crucea
ne va învăța să citim și să înțelegem
cartea vieții
cu…
sufletul.