Ne închidem cu conștiinciozitate
La fiecare sfârșit sau început de idee.
Tragem obloanele pe retină,
iscălim pe frunte:
“primim marfă”.
Deschidem democratic pe la spate,
Așteptând sosirea marfarului de apus.
Doar că el uită să mai oprească
suiera politicos inspre noi.
Ne face cu ochiul
un ultim tom de frumusețe artificială.
Dar nu-i putem bloca trecerea printr-o ureche.
La răstimpuri ne primește marfa
Între rafturi zidite pe jumătate de lume.
Cumpărăm cu ultima suflare
Resturi din proaspetele cuvinte.
Le mâncăm:
roșcoave pe-o pâine de neagră nepăsare,
fârmituri la o masă de neciopliți tribuni.
Însă ne uităm să mestecăm,
și timp de o lună
preluăm,
preluăm idei-marfă.