E un gând care-mi umple cărările
Dinspre inimă pornind înspre minte,
În care stau mereu la taifas cu întâmplările
Și mai ales cu întâmplarea ta cuminte.

Un fel de joc, din cuvinte și forme
Alcătuit măiestru de însăși viața, și-mi pare
Că schimbă clipele-n tăceri enorme
Dacă-l joc singur înainte de culcare.

Murmurând, timpul se preface în valuri
Rostogolindu-se alb peste tâmple,
Îți caut degetul mic să scriu cu el pe maluri
Tot binele ce-aș vrea să ni se-ntâmple...

Da, mi-ai crescut un gând lângă ureche,
Curios ca un copil cu ochii mari, căprui,
Potrivind întrebările cu răspunsul pereche,
Răspuns pe care trebuie să i-l spui!

Și uite-așa, până la somnul frate
Se întinde preumblarea cât susurul izvorului,
Căutând să mi te-adun de prin toate
Câte sunt ale măriei sale, dorului.