Spre ce alergi oare mereu,
spre ce, o, corpul meu pătat?
De ce te-ndrepți atat de greu,
piciorul meu îngenuncheat?

De ce, pământule,
nu mă înghiți,
sub pleoapa ta întunecată?
De ce, tu, astrule,
nu mă inviți,
în lumea ta neintinată?

De ce mă mai aștepți
tu, timp nebun?
De ce tu, soare, mă privești
si nu mă mai prefaci în scrum?

Spre ce te îndrepți pas?
Spre ce țintești privire?
Nimic n-a mai rămas...
La ce visezi, gândire?