unuia care se crede mare poet pe Europeea

Un poet dintre aceia
ce se cred stăpâni pe limbă
dă cu tifla-n poezia
celui care nu-l colindă

iar mai nou se crede critic
avizat și cu emfaze
și mereu se dă în petic
în bombasticele-i fraze

mai deunăzi aflarăm
cu stupoare inocentă
și cu toți ne minunarăm
ca și-a dat valoare certă

daca trei poeți îl cântă
pentru textele-i subscrse
el se crede cap de listă
cu valori în artă-nscrise

sau umblând prin tribunale
a pledat singur la bară
și prin hotărâri banale
și-a primit valoare clară?

Daca cineva-ndrăznește
opera să-i comenteze
sare-n sus de șapte dește
și-l pune pe metereze

Am mai spus-o și-altădată
omul de certă valoare
stă cuminte și așteaptă
de la lume confirmare

nu iasă la drumul mare
pe cel slab ca să-l doboare
cu securea din spinare
E un nobil de onoare!

Cin' să fie cin' să fie
omul nostru de hârtie
din această poezie
pe care oricine-l știe?