peste ultimele taceri ale timpului ma inventez nenascut
umbrele au forma stranie de melci injumatatiti
o eleganta a apei imi impermeabilizeaza corpul
apar si dispar la hotarul uitarii

eu nu mai stiu sa-mi deschid ochii
infasurat intr-un trup care nu-i al meu
ademenesc vremea altor nasteri
si strang tainele nespuse in lume
cu fiecare respiratie in lipsa

devin doar o emotie in imensitatea unei spirale
linistea pare octava unei simfonii pierdute
iar eu devin primul stadiu
al unei idei nerostite