curg râurile credinței

pe întunecatele mele ferestre

Neantizat fiind în gând

pe lângă mine tot orbecăind

pârâul putred e oceanic

și luna un păianjen prea plăpând

Acel dincolo este mai concret

da! sângele nu naște apă

asemeni el se scurge în pământ

plouând de pe tărâmuri mult mai vechi

Cu fiecare vis mă aflu mai aproape

de sărutarea morții vaste

tot restul e deșertăciune

o răsucire-n cuib de voluptate

nalucă de alean medieval

chiar fără doar și poate preromantic

și încă fără a fi fost tematic

precondiționat în social

Șamanul clipei cască lângă ramă

și sufletul se înfioară grabnic

atinse regăsiri de bun-venit

prin tresăriri am alergat ecuatorul

reducțiile moară iarăși toate

înfrigurate mâine prin lumină

Cuvântul e tulburător ca aprig dorul

pe-acele lacrimi rupte din Ghetsimani

rămână veșnic astăzi semnul

Iar Africa din lemn bătrân cuțit

tânără daltă-n piatră de rostit

și toate fie c-ai venit

și toate fie c-ai ghicit

și toate fie c-am trăit

înțepătura dulce de albină