cântecul clarinetului va fi de vânt îmbrățișat ?
fluieratul evlavios al naiului va fi înălțat?
penumbra părerilor de rău va fi îndreptățită?
neîncrederea în sine a planetei-rotunjită de neîntrerupta ei mișcare de rotație,
va fi înțelepțită?

o lume întreagă cu multă zăpadă;
cu datini și podoabe populare;
cu case ascunse printre copaci fantastici
vine
din străfundul sufletului .

pădurea nu s-a trezit;
timpul nu curge;
soarele și luna nu se dau în scrânciob
mersul cerbilor,
țiuitul vântului,
scrâșnirea crengilor despuiate de flori
au existența întipărită pe muțenia clopotului.

mereu aceste întinderi de aripi;
mereu aceste descărcări de miracole
mereu aceste zboruri circulare deasupra
coșciugelor,
în care cavalerii își leagănă legendele.

liniște, vă rog,
cațeaua cu trei capete naște!
din omoplatul echinocțiului de primăvară se desprind păsări,
lungi stoluri.
vino, Nicodine să le dai mâncare!