Noapte din vise amare ascunzi
Adevarul si rostul la sine
O viata intreaga alergi sa-l patrunzi
Si fugi in zadar… cand el fuge de tine

Cauti in frunze patate, albastre…
Si-n suflete stinse, cuvinte sa cante
Vraja ce deschide calea spre astre
Sa-ti poti inalta aripile frante…

Morminte, anotimpuri - eterni-nvatatori -
Rascolesti vremea spre a afla
Taine ce-au sters amintirea trecutilor sori
Si memoria ce sufletul tau o purta

Ceruri, prapastii speli de mister :
Vrei sa descoperi al vietii inteles
Si originea acestui trai efemer
Sa-ti poti fauri destinul ales

Infinitul nu scapa de ochiul tau scrutator
Ce priveste spre intuneric nebanuit
Cu mintea-analitica, necrutator
Tanjesti a gusta fructul oprit…

Cutreieri neincetat fara pic de noroc
Pana ce nici nu mai stii ce ai cautat
Duci o viata intesata cu lacrimi si foc
Pentru a-ti aminti ce candva ai uitat…

Copile rebel ce-n goana arunci
Tineretea fara a privi o clipa-napoi
Ai vrea universului-ntreg sa porunci
Si timpul pe degetul tau sa indoi

Nu realizezi decat mult prea tarziu
Ca nu intunericul raspunsul il tine
Si-n suflet ramai cu golul pustiu
Cand adevarul era tot timpul in tine…

Si cand ai ajuns la capat de ceas
La gat porti pretioasa salba de roua
Curge senina incet pe obraz
Si te-ntrebi neincetat: plangi sau ploua ?