|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
■ bătrânul ioachim tânărul ioachim È™i invers
■ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
■ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor
■ Volum premiat la "Zilele Eminescu"
■ luptând
■ o lume zgâlțâită
■ Temeri sclifosite
■ EXplicaÈ›ie
■ exodul
■ cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc
■ Când voi păși afară din trup È™i din timp
■ sora
■ Post scriptum
■ câte nostalgii poate stârni un banal creion!
■ o persoană din È™ase
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cu buzele cusute prin Paris poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Andrei Novac [iristoamna ]
2007-03-19
| |
De ceva vreme nu mă mai închin
la moarte,
atunci când sunt lovit de lumină,
până și timpul își rupe șira spinării
în forme tăiate din aceiași copaci,
mai mereu egali cu viața,
În răni ne adunăm cel mai bine, ne ținem
rugăciunile în ochi, fiind făcuți
parcă din lacrimi în topirea cailor prin
infinit, ne recunoaștem singuri fără să
ne vedem.
De ceva vreme nu mă mai închin la moarte,
ea strănută în propria ei viață
cu buzele rupte de apă și de viață prin
Paris.
|
|
|
|