absența ta e motivul pentru care aproape
nu găsesc niciun loc în care să-mi placă la prima oră cafeaua
nu mai pot păstra între tâmple nicio dimineață a păsărilor
ploaia are o acustică bună pe toate drumurile


doar o tristețe imensă mă parcurge trăindu-mă
ca pe o altă zi de naștere a nisipului
la marginea deșertului aniversat
în fiecare ieri


și parcă te văd
lipit de o fereastră închisă ermetic
distrat
așteptând ploaia



absența ta e motivul pentru care într-o zi
o să sparg cu ochiul o fereastră
și o să trec transparentă
în locul ei