Am intarziat…
Pentru ca nu am putut sa ma apropi..
Imi era frica….
Imi era teama ca am sa cad la picioarele unui monstru.
Mai tarziu,
mi-am dat seama ca monstrul eram, de fapt, eu.
Si-mi era foame.
Nu am mancat, ci am devorat.
Strangeam sufletul tau
Bucata cu bucata.
Credeam ca te iubesc,
dar m-am inselat…
Mult mai tarziu
Muntii au luat proportii
Infioratoare…
Bucati de oameni
Se miscau pe asfaltul incins
Totul frigea
Si eu alergam, ca de obicei,
Prin bezna, de tine.
Vedeam cu lumina ochilor tai,
Iti vorbeam cu buzele tale.
Credeam ca ploua
Insa erau doar norii
Ce plangeau
Sarutand pamantul incins
pe care calcam impreuna
adunand patimi.