Religia-i o casa de carton
Când dumnezeul tău e o himeră,
Iar viața ta, castel din cărți de joc,
Fragil balans în lumea efemeră.

De spui că nu există Dumnezeu,
Te amăgești, căci pentru fiecare,
Există-un dumnezeu, fie divin,
Fie născut din patimi seculare.

Poți să-l numești cum vrei, în orice chip,
Poți să te crezi ateu sau un păgân,
Dar trebuie să știi că dumnezeu,
E cel pe care îl numești stăpân!

Unii își spun „Eu viața îmi conduc!”
Și sunt pentru ei înșiși, dumnezei.
Ce îți ocupă-n viață, primul loc,
Þi-e dumnezeu! Deci, nu există-atei!