Eu știu că pot păși pe ape,
când ochii mei privesc spre Tine..
Nu am puterea să înfrunt furtuna,
nici să mă-mpotrivesc când valul vine...

Dar nu mă uit la slaba mea făptură,
la pumnul de țărână care sânt,
Și nici la hăul care se despică
sub pasul tremurat, împins de vânt.

Eu știu că pot păși pe ape
cînd ochii mei privesc spre Tine!
Tu-mi ești puterea și tăria
când din adânc, furtuna vine!

De brațul Tău mă las purtată.
Sprijin îmi ești și adăpost.
Tu-mi dai din cupa Ta să beau, Stăpâne...
ca să găsesc al valurilor rost.

Mă porți spre pajiști verzi și ape limpezi
și-n valea umbrei morții, mă-nsoțești!
De vin dușmanii mei să mă-ncolțească,
în fața lor mi-așterni...ca să-i strivești!

Și Doamne, câtă binecuvântare...
ca să Te am alături, pas cu pas!
Urechea mea-nsetată-i după Tine,
ca să-Þi audă susurul din glas!

Când Tu ești Cel ce viața îmi conduce,
eu nu mă tem de nici un fel de val!
Căci știu puterea Ta care mă poartă
întotdeauna pe-nsoritul mal.

Nu plâng, nici nu mă rătăcesc pe cale...
în fața mea Tu netezești cărări!
Și ochii mei privesc adânc în Tine...
Fântâna mea de binecuvântări!

Spre Tine Doamne, îmi ridic privirea,
să-mi dai puterea să mă-nalț spre stele.
Căci Tu mă iei de mână și-mpreună,
noi vom străbate-oceanul vieții mele!!!