poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-05 | |
Se cabrează ca un fulger,
luându-mă în dinți zăbală, calul murg, spre asfințituri se repede și coboară. Scutură din cap zănatec încruntându-se spre noapte, roșii-s ale sale plete, ochiul său deschis spre mine cu zenituri mă străbate. Bate cu copita-n moarte și-o învie printre stele, ca o poartă o deschide aruncându-mă în ele. Eu nechez turbat pe noapte tropotind a tale vise, mă adap din răsuflare-ți și-ți vreau visele învinse. Mai râzi tu acum de mine? Este timpul să-mi dai seamă, soarele este departe, a intrat de mult în mamă. Răsăriturile tale le scrâșnesc între măsele, nu le număra, n-ai număr și n-ai viață pentru ele. Te trezești, privești tavane, sfințișori cuprinși în rame, îți faci cruce peste zare, îți faci cruce peste teamă, de departe-n orizonturi soarele iese din mamă. Cântă trâmbiță cocoșii ciugulindu-mi pielea-n oaze izvorâte-n ciocuri roșii Pielea neagră-mi arde raze. Nu mai râde la lumină, nu mai râde la noroc, ca un cal stins de amurguri cu-ntunericul mă-ntorc. Pan 5.08.2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate