Zilnic, căutându-te,
pom al cunoașterii
binelui
și al răului,
visez la înalt,
însă cad tot mai jos...

Rutina deja mi se pare abstractă;
concret e doar omul din noi,
oare?
lăsați-mi visele și
dorința de înalt...
lăsați-mi existența în pace,
mâine oricum voi fi doar
o umbră
a ceea ce am fost azi...

Zilnic, mușcând din tine,
poamă din pomul cunoașterii
binelui
și al răului
constat că
doar descopăr tot mai bine
nimicul...