poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-02 | |
Când mi s-a spus că ochii sunt poarta trupului
am rămas înmărmurit căci niciodată n-am considerat trupul o casă fără ferestre. Când am început să trăiesc în somn atunci am cunoscut cu adevărat durerea. Ea nu tăia, ea nu împungea, ci trăia cu mine, alături de mine asemeni unui sedentar. Prezența ei, însă, mă tăia, mă împungea îmi punea sare pe rana încă caldă. Când am văzut că cerul are doi ochi unul înspre ziuă și altul înspre noapte am încercat să-i scot, căci nu voiam ca tot ce mi se ascundea să înjosească ceea ce am creat, de aceea i-am doar zgâriat. Când am aflat că iubirea se fură și că aparențele amândorura trebuie să fie compatibile, deci să înșele ceea ce alții văd, atunci mi-am zis: greșiți, uite indicatorul și am arătat o fată sărutând pasional un băiat. Când mi s-a spus că ochii sunt poarta trupului n-am crezut că are și o încuietoare. De altfel n-aveam cum să știu. Eram mort.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate