doar umbre de tei
doar pete albastre
urcau pe copil
să îl nască
el
se împotrivea liniilor albe
urgia facerii
el
căuta să rupă celule ce divizau timpul
și timpul se desfăta siluind aerul
sufocând nedumerirea

ușor ar fi fost să cheme pământul
să-i încolțească inima pomi
dar pomii erau acolo
erau verticali
erau linii drepte
făra de imagini
și pământul era înfipt în rădăcinile lor
să-l misti din loc era doar împotrivire

copilul își diviza ochii
și mâinile
și umbrele