Lasă-mi clipa asta numai mie
S-o trăiesc doar eu dar pentru doi.
Tu, zidita mea în iasomie,
Tu, zăpadă albă pe noroi.

Lasă-mi grija s-o trăiesc pe toată,
Am învățul ei cum calu-n ham,
Lasă-mi clipa asta, de se poate,
S-o agăț pe-al lămâiței ram.

Lasă-mi mâna rece chiar pe creier,
Să mă răcorești un pic, să pot
De atâta bine iar să treier
Flori de lămâiță, peste tot.

Lasă-mi pașii dacă vor să plece
Ca să am de unde să mă-ntorc
Să îți cer o cană cu-apă rece
Și din nou cărările să-ți torc.

Lasă-mi ochii să te ocrotească
Și-n adîncul lor, ca-ntr-un altar,
Să rămâi și dorul meu să crească,
Buruiană slobodă-n hotar.

Lasă-mi clipa asta numai mie
Ca să pot să ți-o ofer în dar,
Pe un ram cu flori de iasomie,
La serbarea mea de centenar.