Piatra atinsă pe sub perdeaua râului a tresărit turbată
Printre foșnetele pădurii de sub pașii noștri ce-au clipit.
Soarele a acceptat turbat să fie mai rece decât noi
Pentru că zânele nu s-au mai ascuns de uimire.
Știam noi să ne zâmbim când natura se turba
Ca și cum noi am fi fost primul efect de fluture…

Tu, tema muzicală a sufletului meu
Înnodulată-n vise turbate de vigilența schimbării,
Îmi gâdili existența cu fiori turbați pe piele
Ca un soare cu dinți.

Ploaia de meteoriți ai durerilor mele
Aprinși de mântuirea ta
Trezeau urcarea îngerilor pe inima mea.
Fiori de spirirt integral sunt presărați pe fiecare dinte-rază
Și n-a sunat turbarea atât de mult
Între două suflete
Care s-au mușcat animalic
Niciodată.