poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-23 | |
Sub acele ramuri o sprintenă fecioară își hăituia prada.
Și iată cum a început: "Sunt Narcis... Era zenit și el m-a îndemnat să rătăcesc prin unde... nu m-a oprit. Erau urme peste tot, adânci și nervoase gata să te sufoce... plângeau. Sunt sigur că plângeau! S-a revărsat în mine... atunci... un râu de tristețe. Am furat lacrimile și le-am dus, și le-am așezat în lăcașul zeilor." Lupul e ucis. Căprioarele alungate. Peștii redeveneau pești. Un punct... același punct îți strivea un gând... același gând judeca o privire, un fior... ești amăgit. "Sunt Narcis... Eram... ascuns în apă... iubit de lună... Și-am început să cred că el era aici... sunt sigur." Foșnea cărarea... sub pasul ei și nu-și rătăcea privirea prin crânguri adormite... sau poate speriate de arcul ce doboară fugeau un lup înfometat și câteva pietre aurite. Același zgomot: "Sunt Narcis... Și fug adulmecând mirarea... nu știu că sunt urmărit. Aceleași urme... acum doar iluzii străbat scutul încă adormit." Sub acele ramuri o sprintenă fecioară își mai hăituia prada.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate